Cum ar fi daca n-ar fi...

...ploi care sa potoloeasca setea pamantului, un soare cald sa ne zambeasca, frunze purtate usor de vant spre vazduh, spre cer, spre tine aducandu-ti tot ce e rau, tot ce e bine.
...oceane, mari si rauri si izvoare care sa ne-adape, o apa vie care sa te trezeasca la viata, un semn care sa-ti dea sperante sa-ti continui drumul, un indicator prafuit care sa te scoata din intuneric.
....lacrimi care sa-ti inabuse durerea, sentimente ca sa stii ce simti atunci cand inima iti bate cu putere cu o forta apasatoare sau atunci cand ochii tai pun pete negre acolo unde-ti indrepti privirea.
....raul. Am trai intr-o lume mai buna? Am sti ce e bine daca nu stim ce e rau?Ai face o alegere buna daca nu stii care e alegerea gresita? Limita dintre bine si rau iti ofera alternativa.
...ura. Ce sens ar mai avea iubirea? O traire monotona a carei intensitate nu creste pe o scala ce nu este raportata la nimic.Un sentiment gol sau mai profund?
...iubirea.Atunci lumea n-ar mai fi.Ar exista doar o intindere pustie acoperita cu un strat gros de smoala,cu un invelis impenetrabil, cu inimi pietrificate si simtiri ucise de ceea ce a distrus lumea.

Un text

Pasea atent, dar gestul era inutil caci pasii lui pareau a forma gropi abisale in trotuar. Gandurile ii apasau creierii din toate partile si se scurgeau spre inima, imobilizandu-i miscarea si in acelasi timp adunand o tona la greautata reala. Nu astepta decat sa intre in pamant, sa rupa scoartza terestra si sa se topeasca in magma.
Dar nu mai era timp...ajuns in fatza usii , o deschise cu fortza unui muribund.Cu o sete specifica desertului privea cuierul si ar fi vrut sa se agatze de el, dar pacat... i-a mai ramas putere atat cat sa se tarasca spre refugiul sau.
Era liniste aici , dar n-o simtea... Gandurile ii forfoteau in cap, ii rodeau creierii ca niste viermi infometati si ar fi dat orice sa le scuture in cosul de gunoi. Dar.. nu era cu putinta... Se arunca in pat, adancindu-se in saltea intr-o dorinta disperata de a simti arcurile crestandu-i carnea. Involuntar se pusese in postura de a aspira la durere fizica si se ruga tavanului sa pice si sa-l striveasca, si poate strivind totodata suvoiul de cuvinte ametitoare ce-l intepau pe dinauntru.
Ganduri, shoapte, idei, sentimente, vorbe, priviri, gesturi, amintiri, promisiuni cuprinse intr-o invalmaseala haotica il loveau dureros, venele i se zbateau salbatic, iar ochii ii sareau ca doua mingi de ping-pong pe peretii camerei. Halucinatii sufocante ...si lesina.

Stii ca...

Stii ca... un cuvant te poate ucide mai mult decat o sageata
Cu varf otravit, dulce sau amar si realizezi ca, de indata
Ce te-a strapuns adanc in inima,din cel ce ai fost odata
Te-ai renascut imbibat in ura, minciuna, durere si tot
Ce inseamna placere s-a pierdut usor si zilnic socot
Ca e tot mai greu sa te scot la suprafatza , sa pot
Sa-ti privesc o alta fata iar tu, sa te vezi in alta lumina.
Sau cel putin sa iesi din hidosul intuneric, din mina,
Din lumea de gheata in care te-ai retras lasand in urma
Pareri de rau, regrete gravate in suflete calde si-o urma
A vechiului eu ce moare mereu atacat de cuvinte,de zambete
False! ce-ti lasa un gust amar si privindu-ti prietenii cum dispar
Caut sa te eliberez, din tine sa te salvez si in final sa apar
Tot eu, dar cu organele schimbate. Stiind ca am fost pe moarte
Pe patul negru al invierii, sa-ncep sa degust viatza si poate…
Si poate…

Sfarsit albastru

Trag de timp iar timpul trage de mine
Lasandu-si amprentele in riduri fine.
Tragand de timp sperand ca poate se-ntinde,
Trag norii de pe cer peste-amintiri suferinde.

Inmoi degetul mic in suc de portocale
Si trasez tremurand motive florale,
Un zambet de soare si doi ochi mari.
Desenez chipul tau dar tu nu apari.