Stii ca...

Stii ca... un cuvant te poate ucide mai mult decat o sageata
Cu varf otravit, dulce sau amar si realizezi ca, de indata
Ce te-a strapuns adanc in inima,din cel ce ai fost odata
Te-ai renascut imbibat in ura, minciuna, durere si tot
Ce inseamna placere s-a pierdut usor si zilnic socot
Ca e tot mai greu sa te scot la suprafatza , sa pot
Sa-ti privesc o alta fata iar tu, sa te vezi in alta lumina.
Sau cel putin sa iesi din hidosul intuneric, din mina,
Din lumea de gheata in care te-ai retras lasand in urma
Pareri de rau, regrete gravate in suflete calde si-o urma
A vechiului eu ce moare mereu atacat de cuvinte,de zambete
False! ce-ti lasa un gust amar si privindu-ti prietenii cum dispar
Caut sa te eliberez, din tine sa te salvez si in final sa apar
Tot eu, dar cu organele schimbate. Stiind ca am fost pe moarte
Pe patul negru al invierii, sa-ncep sa degust viatza si poate…
Si poate…