Tic-tac...tic-tac...

Ploua cu stropi mari ce faceau cerculete mari in fiecare balta, mai mica sau mai mare. La un coltz de bloc, unde asfaltul era acoperit de praf imbibat in stropii stropilor de ploaie, cele doua se intalnira. Exact la coltz. Doua perechi de ochi se intalnira cu greu. Isi aruncau priviri plouate prin coltul ochilor. La vremea lor erau frumoase foc. O perioada de timp au fost prietene, stateau una langa cealalta pe podium. Apoi rivale. Se certau pe rochite, pieptane, clamitze, funditze, chestii din astea specifice fetelor cu fitze (offtopic citat Parazitii: "ce rime de cacat ai in tine").

Timpul a trecut si au imbatranit.Nu s-a mai uitat nimeni la ele, au fost uitate, au uitat si ele cine sunt.

Astazi ploua. De dimineata, norii s-au hotarat sa joace putin counterstrike. De dimineata li s-a hotarat si lor soarta. Amandoua au fost date afara, aruncate-n strada. Vesmintele lor miroseau a vremuri apuse, indicau o moda ce ar putea sa reinvie candva in colectiile unui designer gay. Vremea era trista, iar ele, precum soarele, erau resemnate. Tineau ochii deschisi. Tinandu-si respiratia numarau picaturile. Din sufletele lor probabil. Tic-tac...tic-tac...tic-tac...La fiecare bataie a inimii, viata se scurge cate un pic, iar timpul nu te asteapta ca tu sa traiesti fiecare clipa. Cele doua parasite cu parul ondulat inca asteptau printul pe cal alb sa le salveze. Abandonate (ca si cum amintirile unei copilarii nefericite le poti sterge repede cu buretele). Un sfarsit nefericit pentru doua papusi candva fericite. Uite d-aia m-am jucat eu mai mult cu masinutele cand eram mica.