Nu ma trezisem. Azi dimineata a intrat in camera ca sa deschida geamul. De pe birou a cazut un flacon cu pastile. M-am ridicat repede din pat si le-am ridicat. N-am ridicat privirea spre el, desi ii simteam ochii intrebatori M-am intrebat ce ar fi spus daca ii dadeam ocazia. Am profitat de ocazie si m-am bagat inapoi in pat si am lasat plapuma sa ma imbratiseze. Ca de obicei.
Am un prost obicei in a-mi pune ambele telefoane sa sune timp de o ora, din 10 in 10minute. Nu reusesc sa ma trezesc. Nu vreau sa ma trezesc. Si totusi noaptea nu vreau sa ma culc. Pentru ca sunt eu sub plapuma cu prea multe ganduri. Cateva dintre ele mi le spal atunci cand ma bucur de “my midnight shower”. El se enerveaza pentru ca fac galagie. Pentru mine e o terapie de care am devenit dependenta. O repet dimineata ca sa-mi spal gandurile si alte alea care mi s-au plimbat prin subconstient in timpul noptii.
Imi place mai mult noaptea. Si am impresia ca noaptea ma place pe mine.
