Azi noapte mi-am pregatit doza. Ma durea rau. Ma ardea.
Stiam ca trebuie sa spun nu, si totusi... Nu am facut-o. Asa ca am continuat sa ma joc cu focul pana am ramas in bezna. Pe intuneric, ultimele picaturi se scurgeau pe piele. Nu vedeam nimic. Imi era frica sa calc pe jos de teama sa nu nimeresc cioburi. Am aruncat prosopul. Am cautat telefonul pe care tastasem mai devreme un mesaj catre un dracusor. Mi-am luminat calea, am pasit pe prosop si am iesit. Acum simteam ca am fost insemnata. Era ca un semn facut de fierul inrosit. Acum aveam doua. Doua greseli. De cate insemne mai e nevoie pana am sa ma invat minte?
Mi-a sunat telefonul. Am vorbit ceva si apoi am inchis fara sa mai tin minte ce vorbisem. Am deschis usa de la bucatarie, am aprins aragazul. Am stat putin si m-am uitat in jur. Nu era nimeni. Evident. Am desfacut pachetelul. Am luat o lingurita si am incalzit-o la foc. Ma gandeam ca ar trebui sa spal aragazul. Oricum nu mai conta. Era aproape gata. M-a uns la suflet ca o miere divina.
Am adormit fara sa ma mai gandesc. Dupa 12 ore m-am trezit. Fresh! Pana data viitoare.
0 comentarii:
Post a Comment