"E foarte tare gagiu'", isi spuse ea cu voce tare traversand strada. El intoarce pe linie continua si face coltu' trecand pe langa ea. Ar fi trebuit sa traga amandoi linie cu ceva timp in urma, dar s-au pus prea multe puncte...de suspensie, iar acum spatiile libere cer a fi completate.
Si-a continuat drumul catre casa printesei. Nu era paznicul la intrare asa ca a intrat pe furis fara s-o vada nimeni. A batut de doua ori la usa printesei, si a intrat fara sa spuna nimic. Ea statea pe scaun, agitata si mai slabita ca nicicand. Era ultima scapare, ultima sansa de salvare. Operatiunea trebuia sa inceapa la primele ore ale diminetii. Totul trebuia sa decurga ca la carte. Sau mai exact, sa i se sopteasca din carte. Castile pareau ok, totusi planul nu era foarte sigur. Cateva teste si modificari de frecventa. Iar teste. Va fi bine. Vom vedea, e inca noaptea de dinaintea furtunii.
Peste 20minute a plecat, intorcandu-se pe acelasi drum. "Uite, pe aici a trecut el", gandise ea.
Putin banal, a trecut peste si a bagat cheile in usa de la intrare.
Foile cu celelalte planuri o asteptau acasa. Dar nu putea sa citeasca decat un singur lucru: " Ma simt in largul tau cu mine"
Sunday, February 03, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comentarii:
Post a Comment