Narghileaua de langa mine bolborosea ceva de neinteles. Carbunii imi aruncau privirile unui workaholic nedormit de cateva zile, ai carui ochi sunt crestati de vinisoare rosii. Ea sedea ca o printesa in sezlongul de langa mine, tragand cu pofta in piept si expirand un fum parfumat. Printesele fumeaza? Oricum nu mai vedeam decat fumul, restul se pierduse printre nori. Ii simteam privirile taioase cand infulecam cate o bomboana. Eu sunt dependenta de dulciuri, altii au alte vicii. Si bomboanele erau ale mele. I-am oferit una, n-a vrut nici macar s-o cantareasca din priviri. Fumul incepuse sa intre in mine, sa ma usuce, sa-mi iasa prin piele, sa ma dezhidrateze. Din cand in cand sorbeam cate putin dintr-o licoare inchisa la culoare si putin dulce. Sticla avea capac rosu. La fiecare inclestare a ploapelor se mai termina o secventa, dar fumul continua sa apara.
Am dormit ceva timp pentru ca nisipul de sub mine era alb si rece. M-am intors pe partea cealalta exact in momentul in care un tanar ii adusese crema. De zahar. Ars. Privirile lor s-au aprins in momentul contactului, dar flacara s-a stins imediat. Acum mirosea a rom. A tamaie si a rom. Nu puteam sa dorm din cauza esentei, o miroseam in cap. Ma ametea ca un anestezic slab. Imi slabea puterea de concentrare, reflexele si instinctele. Se intamplau evenimente in jurul meu iar eu nu puteam sa particip, nu putea sa le impiedic, nu puteam sa ma implic, nu puteam sa ma misc. Am zacut un timp in inertie, dupa ce m-am chinuit sa actionez. Nu stiu cat timp a trecut. M-au trezit brusc sa-mi spuna ca mi-au furat hainele. Nu ma deranja ca mi le-au furat, ma enerva faptul ca le-au atins. Nu le mai vroiam…deloc. A trebuit sa le iau ude intr-un sac de gunoi. De abia astept sa-mi iau masina de spalat…
0 comentarii:
Post a Comment